Vai al contenuto

Mondu

À prupositu di Wikipedia

U mondu hè u tuttu di a dimensione induv'elli campanu l'essari umani, cumpresi tutti i so abitanti animati è inanimati. Hè distintu da u cuncettu di Terra, chì si riferisce solu à l'entità fisica. In sensu metaforicu, pò ancu indicà ogni sfera o ambiu cumplettu in a realtà o in l'universu.

U Mondu è a Società (National Museum in Poznan)

Definizione

[mudificà | edità a fonte]

A parolla "mondu" vene da u latinu mundus, chì significheghja "pulitu, chjaru, visibile", è ancu "urdinatu" o "bellu". U termine grecu kósmos hà un significatu simile, cuntrastendu cù u chàos.

Sensu filosoficu

[mudificà | edità a fonte]

In filosofia, u mondu hà dui significati principali:

- A tutalità di e cose esistente, chì hè l'ughjettu di l'ontolugia.
- Un campu particulare di fatti o d'attività, cum'è "mondu fisicu" o "mondu storicu".

I primi à imprudà u cuncettu di mondu cum'è tutalità sò stati l'Epicurei. In a filusufìa muderna, Leibniz hà prumossu stu significatu.

Mondu terrenu è celeste

[mudificà | edità a fonte]

Dapoi Platone, si distingue trà un mondu intelligibile (quellu di l'idee) è un mondu sensibile (quellu di e cose materiali). L'Aristotelismu distinghje u mondu sublunare (terrenu, soggettu à generazione è curruzzione) da u mondu celeste (perfettu è immutabile). 'Ssa distinzione hè stata ereditata da a filosofia è a scenza di u Medievu.

L'anima di u mondu

[mudificà | edità a fonte]

In u Neoplatonisimu, l'Anima di u mondu hè u principiu unificante chì vitalizeghja a natura, cullighendu u spiritu è a materia. L'umanistu Marsilio Ficino hà parlatu di copula mundi per discrive a capacità di l'omu di riunificà in sè stessu l'opposti di u mondu, essendu un microcosmu chì cuntene u macrocosmu.

Pluralità di i mondi

[mudificà | edità a fonte]

U Rinascimentu hà vistu a teuria di a pluralità di i mondi cù Giordano Bruno, chì hà affirmatu l'esistenza d'infiniti altri sistemi planetari, abitati cum'è a Terra, sfundendu a distinzione gerarchica trà mondu terrenu è celeste.

Sensu religiosu

[mudificà | edità a fonte]

In parechje cosmologie, u mondu hè centratu annantu à un asse (axis mundi) chì cullega a Terra è u Celu, cum'è u Monte Meru o l'Yggdrasil nurrenu.

In u Cristianesimu, u "mondu" pò indicà l'universu, l'umanità, o l'uppusizione à Diu. Hè ancu assuciatu à a mundanità, a realità terrena in cuntrastu cù u "mondu à vene", è hè cunsideratu una fonte di tentazione, accumpagnatu à a carne è u diavule.