Vai al contenuto

Groncu

À prupositu di Wikipedia
U groncu
Conger conger
Classifica scentifica
Regnu Animalia
Divisione Chordata
Classa Actinopterygii
Ordine Anguilliformes
Famiglia Congridae
Generu Conger
Nomu binuminale
Conger conger
Linnaeus, 1753

U Groncu (Conger conger) hè un pesciu di mare chì faci parte di a famiglia di i Congridae.

Descrizzione

[mudificà | edità a fonte]

U groncu hè longu sin'à dui metri è po pisà sin'à 30 kilò. Si caratterizeghja da un corpu lungarinu è cilindricu, di culore brunu scuru o nera, incù una pelle liscia è spruvista di scaglie. A so testa hè larga è sciacciata, incù una bocca munita di denti pinzuti. Pò aghjunghje una taglia massima di 3 metri di lunghezza.

Ripartizione

[mudificà | edità a fonte]

U groncu hè prisente in l'acque timperate è trupicale di l'oceanu Atlanticu, di u mare di u Nordu sinu à l'Africa suttana. Omu u trova dinù in u Mare Terraniu è in u mare Neru. Affizziuneghja i fondi rucciosi è i relitti, induv'ellu si piatta in i caravoni per caccighjà e so prede.

'Ssu pesciu hè per u più nutturnu, nutriscendu si di crustacei, di pesci è di cefalopodi. Hè sulitariu è territuriale, difindendu u so territoriu contru à l'intrusi. A so riproduzione hà locu in pienu mare, induve e femine diponenu ovi chì sboccianu in larve pelagiche. I ghjovani righjunghjenu dopu i fondi marini per sviluppà si.

U groncu hè prisente è assai cumunu in l'acque marine di Corsica.[1]

U groncu appartene à a famiglia di i Congridae. Hè qualchì volta designatu sottu à u sinonimu di Conger vulgaris.

Cunsirvazione

[mudificà | edità a fonte]

U groncu hè una spezia abbastanza cumuna in a so area di ripartizione, ma hè minacciata da a pesca eccessiva è a distruzzione di u so ambiente. E misure di cunsirvazione sò necessarie in certi lochi per prisirvà e pupulazione di 'ssu pesciu, in particulare a messa in balludi cuntingenti di pesca è di zone prutette.

Accade chì u groncu fussi mintuvatu in a cultura corsa. Per esempiu:

  • in a spressione: Chì groncu!
  • Miniconi R., Molinier R., Nouhen D., Pimort M.-J. (1980) Pesci di Corsica è di u Mediterraniu, Parcu Naturale Regiunale di Corsica (in francese)
  • Rughjeru Miniconi, Parlata aghjaccina cittatina è paisana, Ed. A Barcella, 2017.
  1. Miniconi (2017).

Altri prugetti

[mudificà | edità a fonte]