Fiaccula olimpica
A fiaccula olimpica, o focu olimpicu, hè purtata da a torchja olimpica è brusgia durante u svulgimentu di i Ghjochi olimpichi in u brasgeru olimpicu o tripode. [1]

A fiaccula hè unu di i simbuli di i Ghjochi olimpichi. E so urighjine ricollanu à a Grecia antica, quandu un focu era tinutu accesu per tuttu u periodu di celebrazione di l'Olimpiade antiche. U focu fù reintroduttu à l'Olimpiade di u 1928, è da tandu face parte di u cerimoniale di l'Olimpiade muderne.
Ci vole à distingue è à tene separati u focu di a torchja chì, à traversu una staffetta, hè purtatu in giru per u mondu (introdutta dopu, à l'Olimpiade di u 1936), è quellu di u brasgeru, chì mantene a fiaccula viva durante u svulgimentu di e cumpetizione.
Storia
[mudificà | edità a fonte]Per l'antichi Grechi, u focu avia una caratteristica divina — si cridia ch’ellu era statu arrubbatu à i Dii è datu à l'omi da Prometeu. Per quessa, u focu era prisente dinù in parechji santuarii. Un focu era tinutu accesu in permanenza nant’à l'altare di u tempiu d'Estia in Olimpia. Durante i Ghjochi Olimpichi, chì onuravanu à Zeus, eranu accesi altri fochi in u so tempiu è in quellu di a so moglia Era. A fiaccula olimpica muderna hè accesa nant'à u locu induve s'innalzava u tempiu di Era.
A fiaccula apparse per a prima volta à i Ghjochi olimpichi muderni in u 1928: l'architettu olandese Jan Wils avia inclusu una torra in u so prugettu di u stadiu olimpicu per a IX Olimpiade, è ebbe l'idea di tene ci accesu un focu. U 28 di lugliu di u 1928, durante a cerimonia d'apertura, un impiegatu di a sucietà elettrica d'Amsterdam accese u primu focu olimpicu in a cusiddetta Torra di a Maratona.
L'idea di una fiaccula olimpica fù accolta cun entusiasmu. In u 1936, in occasione di l'Olimpiadi di Berlinu, u dirigente è scentificu di u sport tedescu Carl Diem cuncipì l’idea d'una staffetta per a torchja olimpica, chì fù ben accolta da u CIO è da u cumitatu urganizatore di i Ghjochi tedeschi. Fubbenu 3.422 i purtatori di torchja chì, percurrendu più di 2.400 km trà e duie cità, purtonu a torchja da Olimpia à Berlinu. L'ultimu purtatore fù l'atleta tedescu Fritz Schilgen, chì ebbe cusì l'onore d'accende u brasgeru in u stadiu.
A prima staffetta di i Ghjochi d'invernu ebbe locu à i VI Ghjochi olimpichi d’inguernu d'Oslo 1952: in stu casu, però, u focu ùn fù micca accesu in Olimpia, ma in Morgedal, in Nurvegia, in u camminu di a casa di Sondre Norheim, unu di i piunieri di u schì. U focu fù accesu in u stessu locu dinù per l’edizione d'inguernu di u 1960, tenute in Squaw Valley; in u 1956 a torchja partì da Roma per Cortina d’Ampezzo. In seguitu, a staffetta partì da Olimpia per tutti l’altri Ghjochi olimpichi d'inguernu.
Ancu s'è per a maiò parte di u percorsu a torchja hè purtata da curridori, hè stata traspurtata dinù in parechji altri modi. A torchja viaghjò per mare in u 1948, per attraversà a Manica, è fù traspurtata in aviò per a prima volta in u 1952, quandu ghjunse à Helsinki. In u 1956, e cumpetizione d’equitazione fubbenu disputate separatamente per via d’una rigulamentazione stretta di quarantena in vigore in Australia. Tutti i purtatori di torchja chì a purtonu à Stoccolma, induve ste cumpetizione si tenianu, viaghjavanu à cavallu.
Un mezu particulare di trasportu fù usatu in u 1976, quandu a fiaccula fù trasfurmata in un’impulsione elettronica. Da Ateni, st’impulsione fù mandata via satellite in Canada, induve un raghju laser fù utilizatu per riaccende a torchja. In u 2000, a torchja fù purtata sott’acqua, vicinu à a Grande barriera corallina. Altri mezi insoliti includenu a canoa amerindiana, un cammellu è u Concorde. Nanzu à Torino 2006, per un picculu trattu, a fiaccula hà viaghjatu à bordu d’una Ferrari.
Un altru modu d'attirà l’attenzione hè statu l’accensione di u focu in u stadiu. À a XXV Olimpiade di Barcellona 1992, l’archeru di e Paralimpiadi Antonio Rebollo lanciò una freccia infiammata in u brasgeru di u stadiu. Dui anni dopu, a torchja olimpica fù purtata in u stadiu di Lillehammer da un atleta di saltu cù i schì.
In u 2008, per via di e prutestazione pro-Tibettu, in Parigi fù annullatu tuttu u percorsu.
U cerimoniale è a staffetta
[mudificà | edità a fonte]U cerimoniali attuale, introduttu in u 1960, prevede chì a fiaccula olimpica sia accesa qualchì mese nanzu à i Ghjochi durante una cerimonia in u situ archeologicu d’Olimpia, in Grecia, sede di i Ghjochi olimpichi antichi. Una sacerdutessa (impersunata da un’attrice) accende u focu mettendu una torchja dentru à un spechju parabolicu concavu, chì cuncentra i raghji di u Sole. L’accensione si face di regula davanti à l'Eraione, in l'area sacra di a cità. A fiaccula olimpica hè tandu messa in un'urna è purtata in l'anticu stadiu, induv'ella hè cunsegnata à u primu purtatore di torchja, di solitu grecu, à tempu à un ramu d’alivu cum'è simbulu universale di pace. Quellu porta poi a fiaccula sin’à u Coubertin Grove, vicinu à u situ archeologicu, induv'ellu si trova u munumentu induve hè sepultu u core di u barone Pierre de Coubertin, fundatore di u muvimentu olimpicu mudernu. U primu purtatore passa dopu a fiaccula à un secondu purtatore, chì rapresenta u Paese ospitante i Ghjochi olimpichi, u quale a passerà à l’altri purtatori chì si alterneranu longu u percorsu.
À stu puntu principia una prima parte di a staffetta in Grecia, durante a quale a fiaccula visita parechje cità elleniche è e ruvine di certe cità di a Grecia antica. U percorsu in terra ellenica ghjunghje à a fine in Ateni: quì, durante una cerimonia in u stadiu Panathinaiko — chì in u 1896 accolse i primi Ghjochi olimpichi di l'era muderna —, a fiaccula olimpica hè ufficialmente cunsegnata à u cumitatu urganizatore di a prossima edizione di i Ghjochi olimpichi, chì si incaricherà di trasportà la in u Paese ospitante. Da tandu principia a vera staffetta, chì percorre tutte e strade di u Paese sin’à u ghjornu di a cerimonia d’apertura.
L’ultimu trattu di a staffetta hè custituitu da u percorsu in a cità ospitante i Ghjochi, chì si chjude durante a cerimonia, quandu l'ultimu purtatore, spessu tinutu secretu sin'à l'ultimu mumentu è di solitu un sportivu famosu di a nazione ospitante, entra in u stadiu è accende u brasgeru olimpicu, dendu ufficialmente principiu à i Ghjochi. A fiaccula, chì brusgia per tuttu u periodu di e cumpetizione olimpiche, hè spenta durante a cerimonia di chjusura.
A torchja hè traspurtata à pedi, ma ponu esse usati altri mezi di trasportu (quandu ci vole à attraversà i mari, hè purtata in avviò o in nave). Trà i purtatori si contanu dinù atleti è celebrità, ma per a maiò parte sò persone cumune. Ùn hè raru chì a fiaccula si spinghje durante u tragettu.
A fiaccula paralimpica
[mudificà | edità a fonte]Cum’è per i Ghjochi olimpichi, esiste dinù una fiaccula apposta per i Ghjochi paralimpichi, traspurtata ella dinù da una staffetta.
A cerimonia d’accensione si face cù e stesse mudalità di a fiaccula olimpica, ma ùn si svolghje micca in Olimpia, bensì in Stoke Mandeville, in Inghilterra, cunsiderata a culla di u muvimentu paralimpicu perchè quì, in u 1948, u neurologu tedescu Sir Ludwig Guttmann urganizò i primi ghjochi per veterani di guerra cù lesione spinale. À tempu, altre fiaccule paralimpiche sò accese in u Paese ospitante, è saranu unite à quella inglese durante una cerimonia sulenne.
A fiaccula, dopu una corta staffetta, serà aduprata per accende u brasgeru paralimpicu durante a cerimonia d’apertura.
U brasgeru olimpicu
[mudificà | edità a fonte]U brasgeru olimpicu, o tripode, hè a «grande torchja» induv'ellu piccia u focu olimpicu durante i ghjorni di u prugramma di e cumpetizione. Di solitu hè postu vicinu à u stadiu induv'elle si tenenu e cerimonie è garantisce chì a fiaccula simbolica ùn si spenghji mancu un istante durante u periodu di e cumpetizione. A fiaccula hè accesa da l'ultimu purtatore durante a cerimonia d’apertura è hè spenta à a fine di a cerimonia di chjusura, per sottulineà a fine di i Ghjochi. Di regula hè realizatu da u cumitatu urganizatore cù un disegnu originale è sfarente da quellu di l’edizione precedente.
Note
[mudificà | edità a fonte]- ↑ 'Ss'articulu pruvene in parte da l'articulu currispundente di a wikipedia in talianu.