Culombu di u museu di Bastia

U culombu, chjamatu ancu cornu o conca, hè un ogettu ch'ellu si pò vede à u museu di Bastia è chì hè diventatu un simbulu di rivolta durante a storia di a Corsica.
À l'origine hè una chjoppula di mare, una grossa cunchiglia d'un mulluscu (nome latinu : Charonia tritonis).
Sta cunchiglia hè cunnisciuta dapoi l'Antichità : s'ellu si face un tufone in un latu, è ch'ellu si soffia nentru, a cunchiglia face un sonu, forte è grave.
Era utilizatu cum'è sonu d'alerta, per prevene d'un periculu.

In Corsica, u culombu hè assuciatu à un sonu d'alerta, à una chjama à l'addunita in casu di periculu, à una mossa di pettu à una battaglia. Hè cusì chì u sonu hè ligatu à l'episodiu in a storia di a Corsica di a guerra di 40 anni chì hà oppostu i ribelli corsi à a Republica di Ghjenuva, è dopu à l'armata di u Rè di Francia : à u sonu di u culombu, l'omu duvianu adduniscesi per parte in guerra. Si dice chì u sonu, grave è funestu, spaventava i nemichi[1].
Cultura pupulare
[mudificà | edità a fonte]In a cultura pupulare, duie canzone ammentanu u culombu.
Sunatu hè lu cornu
[mudificà | edità a fonte]Sunatu hè lu cornu, scritta da Don Petru de Mari, pupularizata da i gruppi I Muvrini è Canta u Populu Corsu in l'anni 1970. Hè una chjama à a rivolta, è hè diventata una canzona emblematica di l'epica di u Riacquistu è di a presa di cuscenza autonomista[2] :
Aiò tutti fratelli ch'hè ora
D'armà schjoppu è di cinghje carchera
Da lu monte à lu fiume à la serra
Chì lu cornu ripigli à sunnà
Sunatu hè lu cornu
Ùn ci hè più riscattu
À populu fattu bisognu à marchjà
U culombu
[mudificà | edità a fonte]L'altra canzona si chjama U Culombu. Hè stata scritta da l'autonomistu Petru Rocca in u 1937[3]. Hè stata ripigliata da parechji canterini è gruppi, cum'è Antone Ciosi, Canta u Populu Corsu, pè i più famosi.
Disceta la speranza
A voce di culombu
Chjama di u so rimbombu
A santa Libertà
Infurmazione
[mudificà | edità a fonte]U culombu di u Museu di Bastia, numeru d'inventariu : MEC.54.19.1