Mughettu

À prupositu di Wikipedia
(Reindirizzamentu da Cephalanthera longifolia)
U mughettu
Cephalanthera longifolia
Classifica scentifica
Regnu Plantae
Divisione Magnoliophyta
Classa Magnoliopsida
Ordine Asparagales
Famiglia Orchidaceae
Generu Cephalanthera
Nome binuminale
Cephalanthera longifolia
Fritsch, 1888
U mughettu

U mughettu (Cephalanthera longifolia (L.) Fritsch, 1888) hè una piccula pianta erbacea, vivace, incù dillicati fiori bianchi, fendu parte di a famiglia di l'Orchidaceae.

Etimologia[mudificà | edità a fonte]

U nome di u generu (Cephalanthera) hè derivatu da u grecu. A prima parte di a parola significheghja "testa" (cephalos), a siconda "antera" (antheros) : indicheghja evidintamente a forma di testa di u fiore. L'epitetu specificu (longifolia) vene da u latinu : longa è folia è face riferimentu à e casce chì sò assai più longhe ch'è larghe. U termine vernaculare "Elleborine" deriveghja di una certa sumiglianza incù certi fiori di a famiglia di l'Ellebore.


Descrizzione[mudificà | edità a fonte]

Sviluppu[mudificà | edità a fonte]

'Ssa pianta vivace misura da 20 à 45 cm di altu. A forma biulogica di 'ssa orchidea hè un geofite rizomatosu, vene à dì ch'ella hè una pianta incù un picciolu suttarraniu particulare, chjamata rizomu, chì si reingenereghja ogni annu incù nuvelle radiche è piccioli avventivi. 'Sse piante, in cuntrariu di l'altri generi d'orchidee, ùn sò micca epifite, vale à dì ch'elle ùn campanu micca à spese di altre piante più maiò (anu u so propiu rizomu).

Radiche[mudificà | edità a fonte]

Radiche sicundarie (carnute) di u rizomu.

Picciolu[mudificà | edità a fonte]

  • Parte ipogea : a parte suttarrania di u picciolu hè custituita di un cortu rizomu fibrosu.
  • Parte epigea : a parte aeria di u picciolu hè simplicia è sticchita, tisgia è cuperta à scaglie à a basa (guaine di e casce). Hè atturchjata (un pocu in zighizagu) è frunduta sinu à l'infiuriscenza.

Casce[mudificà | edità a fonte]

Casce distiche[mudificà | edità a fonte]

Foglie basale : e casce basale sò ridutte à guaine di tondu à u picciolu ; Casce caulinaires : e casce caulinaires sò relativamente numerose (6 à 10), tutte à lembu intieru è sò disposte di manera distica (à duie à duie, opposte annantu à listessu pianu, ma annantu à nodi cunsecutivi) . Annantu à a cascia, ci hè sinu à 9 nervature maestre longitudinale (parallele) chì, à l'arice di a foglia, sò appena piigate ver' di a nervatura cintrale. E foglie inferiore (1 o 2) sò più chjuche è di forma ellittica ; e foglie superiore sò più longhe è assai lungarine incù un arice pinzutu è longu à u picciolu, si ristrittiscenu prugrissivamente ver' di u vertice. Taglia di e foglie : casce inferiore 1 - 2 cm di largu, 4 - 7 cm di longu ; foglie superiore 2 - 1 cm di largu, 10 - 15 cm di longu.

Frutti[mudificà | edità a fonte]

U fruttu di u mughettu hè custituitu di una capsula à trè valvule (s'apre per via di parechje sfette) cuntinendu numerosi granelli minusculi ch'è u ventu pò traspurtà faciule (cum'è spore).

Infiuriscenza[mudificà | edità a fonte]

U fiore

L'infiuriscenza di u mughettu hè situata à l'arice di u picciolu incù 10 - 20 (raramente 30) fiori per pianta. I fiori (di un biancu francu) fermanu di solitu mezu chjuse, ùn aprendu si ch'è lebbiamente mentre l'ore chjare è e più calde di a ghjurnata. E brattee prutettrice sò dui volte menu longhe o menu longhe ch'è l'ovaria è si assumiglianu à foglie.

Biolugia[mudificà | edità a fonte]

A riproduzione di 'ssa pianta pò fà si di dui manere :

  • vegetativamente, chì i rizomi ponu emette i bucci (à l'ascella di una scaglia racinaria) capaci di ingenerà nuvelli individui.
  • sessualmente, grazia à l'impullinazione entomogame ; i fiori di 'sse piante ùn cuntenenu micca nettare ma l'insetti impullinatori sò attratti da a cresta gialla di u labellu chì hè cunfusa incù e stamine ricche di amacu (un "ingannu visuale").

Distribuzione è ambiente[mudificà | edità a fonte]

U tipu curologicu (a zona d'origine) hè eurasianu, una gamma chì và da l'Europa à u Giappone.

  • Distribuzione : u mughettu hè prisente in l'Europa (cumunu annantu à tuttu u cuntinente, ancu s'è in certi lochi, ci hè un certu risicu d'estinzione - ùn hè micca signalatu in l'Alpe dinariche) è in Asia (zone timperate).
  • Ambiente : l'ambiente di 'ssa spezia hè l'arice di i boschi termofili (micca freti) o di e chjarine assuliate di faghi è di lecce, e pratuline aride o longu à e strette. U substratu priferitu hè calcariu o calcariu-siliceu, incù un pH basicu è una terra à debule valore nutritivu è piuttostu secca.
  • Distribuzione altitudinale : in muntagna, 'sse piante si trovanu sinu à 1400 m d'altitudine ; friquentanu dunque i piani di vegetazione seguenti : cullinare è muntagnolu.

Cephalanthera longifolia hè prisenti in Corsica.[1]

Tassonumia[mudificà | edità a fonte]

Cephalanthera longifolia hè u nomu scentificu accittatu di 'ssa spezia, ma hè ancu cunnisciuta sottu à altri sinonimi, tali Serapias longifolia è Limodorum longifolium. 'Ssi nomi sò stati usati in u passatu, ma sò stati rimpiazzati da Cephalanthera longifolia siont'è e regule di a numinclatura butanica.

Cunsirvazione[mudificà | edità a fonte]

Cephalanthera longifolia hè cunsidarata com'è una spezia vulnerevule in certe rigione per via di a distruzzione di u so ambiente naturale. A disfuristazione, l'urbanisazione è l'agricultura intensiva sò i principale minacce par 'ss'orchidea. Misure di cunsirvazione, tale a prutizzione di e zone furistiere è a sinsibilisazione di u publicu à l'impurtanza di a prisirvazione di a biudiversità, sò nicissarie pè assicurà a sopravvivenza di Cephalanthera longifolia è di u so ecusistema.

Bibliugrafia[mudificà | edità a fonte]

Altri prugetti[mudificà | edità a fonte]

  1. Jeanmonod & Gamisans (2013).