Vai al contenuto

Bulguru

À prupositu di Wikipedia

U bulguru hè un alimentu custituitu da granu duru integrale germinatu, chì subisce un prucessu particulare di trasfurmazione, simile à a raffinazione di u zuccaru. [1] I granelli di frumentu sò cotti à u vapore o in e paghjole, è lasciati à siccà, dopu sò macinati è ridutti à pezzi chjuchi. Hè assai spartu in Turchia, in Tunisia è dinù in altri paesi di u Mediu Oriente è u so nome vene da u turcu bulgur, chì vole dì “granelli di granu duru spizzati”.

Aspettu di u bulguru

Ci sò parechje forme di bulguru sicondu a taglia di i granelli: e pezzature più grande sò aduprate per priparà minestre, quelle più fine per piatti freti è insalate. Esiste dinù u bulguru crudu, micca germinatu è micca pricottu. Si ottene spizzendu di manera diretta u granu duru sceltu cun cura, finu à ottene una granulumetria chì permette una cuttura in 10-15 minuti. Stu tippu di bulguru, ùn avendu micca subitu i prucessi di germinazione, siccatura è precuttura, mantene tutte e caratteristiche è i benefizii di a biada integrale: i granelli di granu duru sò infatti avvolti da a so crusca è dutati di u tallu, cunsirvendu cusì e pruprietà è u culore vivu di u granu duru; in più, dopu a cuttura, i granelli fermanu più consistenti. U bulguru crudu, chjamatu dinù spezzatinu di granu duru, hè pruduttu dapoi qualchì annu cù granu duru cultivatu in Italia.

Qualità nutriziunali

[mudificà | edità a fonte]

U bulguru hà caratteristiche nutriziunale simile à quelle di u frumentu integrale: hè dunque una bona fonte di fibre, vitamina B, vitamina E, fosforu è putassiu. L’apportu caloricu hè piuttostu bassu s’ellu hè paragunatu à altri alimenti à basa di biada: 100 grammi di bulguru currispondenu à circa 340 kcal.

Preparazione

[mudificà | edità a fonte]
Bullitura di u bulguru in un paese turcu

U bulguru precottu deve esse messu à mollu in acqua per 10-40 minuti per fà lu reidratà, dopu deve esse messu à coce in una quantità d’acqua uguale à u doppiu di u so vulume per una decina di minuti; dopu si lascia in acqua di cottura per una altra decina di minuti per permette una crescita supplementare di vulume. Si pò serve caldu cum’è pilaf o fretu cum’è tabbulè. U bulguru hè dinù l’ingredientu di basa di u quibe, un piattu prisente in diverse forme in a cucina mediorientale è estremorientale.

U bulguru crudu, ùn essendu statu precottu, ùn hà bisognu d’esse reidratatu è dunque ùn deve micca esse messu à mollu nanzu à a cuttura. Si mette à coce direttamente in acqua per circa 20 minuti, à una temperatura ottimale di 78 gradi. U bulguru crudu, ùn avendu subitu i prucessi di germinazione, precuttura è siccatura, durante a cuttura assorbe più acqua è piglia più vulume, cù i granellini chì fermanu belli spiccati trà di elli; si cunsiglia dunque di coce lu cù una parte di bulguru per 2,5 parte d’acqua è, s’ellu ci vole, aghjunghje un pocu di cannella per dà più sapore.

  1. 'Ss'articulu pruvene in parte da l'articulu currispundente di a wikipedia in talianu.