Calidris temminckii

À prupositu di Wikipedia
(Reindirizzamentu da Biccazzinu nannaru)
U biccazzinu nannaru
Calidris temminckii
Classifica scentifica
Regnu Animalia
Imbrancamentu Chordata
Classa Aves
Ordine Charadriiformes
Famiglia Scolopacidae
Generu Calidris
Nome binuminale
Calidris temminckii
Johann Philipp Achilles Leisler, 1812

U biccazzinu nannaru (Calidris temminckii) hè una spezia di acellu chì face parte di a famiglia di i Scolopacidae.

Descrizzione[mudificà | edità a fonte]

U biccazzinu nannaru, dinù cunnisciutu sottu u nome di Biccazzinu di Temminck, hè un acellu di a famiglia di i Scolopacidae. Hè chjucu chjucu: misura circa 13-15 centimi di lunghezza. U so piumaghju hè per u più brunu incù machje nere annantu à u corpu è l'ale. Hà un bizzicu fine è appena incurvatu, adattu per u so rigimu alimintare cumpostu per u più d'invertebrati acquatichi.

Ripartizione[mudificà | edità a fonte]

U biccazzinu nannaru si trova per u più in Europa, in parte di l'Africa è in Asia, in particulare in Siberia, in China, in Corea è à u Giappone. Omu u pò truvà in e zone custiere, l'estuarii, i paduli è e marine di rena.

Calidris temminckii hè prisente in Corsica: hè un visitadore rigulare in migrazione.[1]

Biolugia[mudificà | edità a fonte]

U biccazzinu di Temminck si nutrisce per u più d'invertebrati acquatichi tali i varmi, i molluschi è i crustacei. Ricirca u so nutrimentu spizzichendu in terra incù u so bizzicu fine è filtrendu l'acqua incù e so mandibule. Si riproduce in e rigione artiche è subartiche, custruiscendu u so nidu in e zone erbose vicinu à l'acqua. A femina dipone di regula quattru ovi, ch'ella incuba mentre circa trè simane.

Tassonumia[mudificà | edità a fonte]

U nome scentificu di 'ssa spezia hè Calidris temminckii. Hè stata discrittu per a prima volta da u naturalistu tedescu Johann Friedrich Naumann in u 1819. Esistenu dinù sinonimi per 'ssa spezia, tali Erolia temminckii è Tringa temminckii.

Cunsirvazione[mudificà | edità a fonte]

U biccazzinu nannaru hè classificatu cum'è una spezia di preoccupazione minore da l'Unione internaziunale per a cunsirvazione di a natura (UICN). Benchì a so pupulazione sia abbastanza stabile, certe minacce pesanu annantu à 'ssa spezia, in particulare a distruzzione di u so ambiente naturale duvuta à l'urbanisazione è à a polluzione. E misure di cunsirvazione sò necessarie per pruteghje e zone custiere è l'ambienti di riproduzione di 'ssa spezia, è ancu per sinsibilizà à a so impurtanza in l'ecusistemi custieri.

Riferimenti[mudificà | edità a fonte]

  • J.-C. Thibault & G. Bonaccorsi, The birds of Corsica, British Ornithologists’ Union, Check-list n°17, 1999
  • J.-C. Thibault, Connaître les oiseaux de Corse - Acelli di Corsica, Ed. Albiana, 2006

Note[mudificà | edità a fonte]

  1. Thibault & Bonaccorsi (1999), Thibault (2006).

Altri prugetti[mudificà | edità a fonte]