Baghi di liciu


I Baghi di liciu (in talianu: bacche di goji, o bacche del licio) sò i frutti di e spezie botaniche Lycium barbarum è Lycium chinense, appartenenti à a famiglia di e Solanaceae, chì include ancu a patata, a pumata, a melanzana, u tabaccu è u piveroncinu.
Etimulugia
[mudificà | edità a fonte]U nome latinu Lycium vene da a Licia (grecu anticu: Λυκία), una regione di l'Anatolia miridiunale. In a medicina tradiziunale chinesa, u fruttu hè cunnisciutu sottu à u nome latinu Fructus Lycii.
A parolla goji hè una adattazione di a pronuncia chinesa gǒuqǐ (枸杞). Puderia ancu avè una radica cumuna cù a parolla persiana gojeh (گوجه), chì significa « bagu ».
Origine
[mudificà | edità a fonte]U nome goji fù creatu in u 1973 da l'etnobotanistu americanu Bradley Dobos. I baghi crescenu spuntaneamente in e valle himalayane, in Mongulia, in u Tibetu è in certe regione di a Cina cum’è Xinjiang, Ningxia è a Mongulia Interna.
Sò cultivate dapoi millaie d'anni è anu un postu impurtante in a medicina tradiziunale chinesa. A più grande pruduzzione si trova longu à u fiume Huang He, induve i sedimenti alluviunali anu creatu terreni fertili è ricchi di minerali.
Fruttu
[mudificà | edità a fonte]U fruttu hè un bagu rossu, appena allungatu, chì cuntene parechji granelli appiattiti.
Principii attivi
[mudificà | edità a fonte]Trà e sustanze principale prisenti in i baghi di liciu si trovanu:
A presenza di betaina è luteina face chì u so cunsumu sia scunsigliatu durante a gravidanza.
E foglie di a pianta sò ricche in flavunoidi, soprattuttu rutina, mentre chì i frutti ne cuntenenu assai menu.
Valori nutritivi
[mudificà | edità a fonte]Per 100 grammi di pruduttu:
- grassi tutali: 5,7 g
- grassi saturi: 1,1 g
- pruteine: 10,6 g
- carboidrati: 21 g
- zuccari: 17,3 g
- sodiu: 24 mg
- calciu: 112,5 mg
- ferru: 8,4 mg
- fibre crude: 7,7 g
- vitamina C: 306 mg
- carotene: 7,38 mg
- amminoacidi: 8,48 mg
- vitamina B1: 0,15 mg
- polisaccaridi: 46,5 mg
Pruprietà farmacologiche
[mudificà | edità a fonte]A medicina tradiziunale chinesa attribuisce à i baghi di liciu, è ancu à a curteccia, e radiche è e foglie di a pianta, numerose proprietà curative è preventive.
L'anticu manuale d'erburisteria Shennong Ben Cao Jing mintuveghja a pianta cum'è rimediu contr’à parechji mali è cum'è sustanza capace di rinfurzà musculi è ossi è di rallentà l'invichjamentu.
Tuttavia, i studii scentifichi nantu à l'effetti di e baghi di liciu fermanu limitati. Bench'elli cunteninu sustanze potenzialmente utili, i benefici salutarii ùn sò micca stati pruvati in modu sufficiente.
Un studiu chinese realizatu nant'à topi hà osservatu una crescita di l'attività antiossidante di l'organismu, cù una crescita di certi enzimi cum'è a superossidu dismutasi (SOD), a catalasi (CAT) è a glutatione perossidasi (GSH-Px).
Un antru studiu realizatu à Hong Kong à l'iniziu di l'anni 2000 hà messu in evidenza chì a zeaxantina prisente in i baghi hè bè assurbita da l'organismu umanu.
L'effetti avversi sò cunsiderati rari, eccettuatu in casi particulari. L'atropina, una sustanza tossica prisente in certi membri di a stessa famiglia botanica, si trova in quantità assai debule in e baghi di liciu.
Usu
[mudificà | edità a fonte]I baghi di liciu ponu esse manghjati freschi dopu à a racolta. In i mercati occidentali si trovanu soprattuttu assiccati o in cuncentrati mischjati cù suchji di frutti, yogourt, tè, barrette energetiche è marmellate.
U so gustu hè à spessu paragunatu à quellu di u mirtillu, di l'uva passa è di a fravula.