Parablennius rouxi
| |||||
|---|---|---|---|---|---|
| Parablennius rouxi | |||||
| Classifica scentifica | |||||
| Regnu | Animalia | ||||
| Imbrancamentu | Chordata | ||||
| Classa | Actinopteri | ||||
| Imbrancamentu | Acanthopterygii | ||||
| Classa | Percomorphaceae | ||||
| Ordine | Blenniiformes | ||||
| Famiglia | Blenniidae | ||||
| Generu | Parablennius | ||||
| Nome binuminale | |||||
| Parablennius rouxi Carl Linnaeus, 1758 | |||||
A bacciulosa bianca (Parablennius rouxi) hè una spezia di pesciu chì face parte di a famiglia di i Blenniidae.
Descrizzione
[mudificà | edità a fonte]A bacciulosa bianca hè un pesciu di piccula taglia, misurendu di regula trà 10 è 15 centimi di longu. Si distingue per via di u so culore brunicciu incù machje bughje è marche bianche annantu à u corpu. A so forma lungarina è a so testa pinzuta li permettenu d'infilà si faciule trà e scogli è l'alghe.
Ripartizione
[mudificà | edità a fonte]Omu trova a bacciulosa bianca per u più in l'acque custiere di u mare Terraniu, in particulare longu e coste francese, spagnole è taliane. Affizziuneghja e zone rucciose è i fondi marini ricchi d'alghe induv'ellu pò camuffà si efficacemente.
A bacciulosa bianca hè prisente in acque marine di Corsica.[1]
Biolugia
[mudificà | edità a fonte]A bacciulosa bianca hè un pesciu territuriale chì si ciba per u più di picculi crustacei, di varmi è di molluschi. Hè capace à cambià prestu di culore per ciuttà in u so ambiente è scappà à i so predatori. A so riproduzione hà locu di veranu, induve e femine diponenu i so ovi in caravoni rucciosi.
Tassonumia
[mudificà | edità a fonte]Parablennius rouxi hè dinù cunnisciutu sottu u nome di Blennius rouxii.
Cunsirvazione
[mudificà | edità a fonte]Benchì a bacciulosa bianca ùn sia micca cunsiderata cum'è una spezia minacciata, hè impurtante di pruteghje u so ambiente naturale contru à a polluzione è a pesca eccessiva. E misure di cunsirvazione sò necessarie in certi lochi per garantisce a sopravvivenza di 'ssa spezia.
Riferimenti
[mudificà | edità a fonte]- Rughjeru Miniconi, Parlata aghjaccina cittatina è paisana, Ed. A Barcella, 2017.
Note
[mudificà | edità a fonte]- ↑ https://fishbase.mnhn.fr/summary/46340 Archiviu 2025-06-07 at the Wayback Machine.
Altri prugetti
[mudificà | edità a fonte]
Parablennius rouxi annantu à Wikimedia Commons.