25 di dicembre

À prupositu di Wikipedia
(Reindirizzamentu da 25 di decembre)
Dicembre
1 2 3 4 5 6 7
8 9 10 11 12 13 14
15 16 17 18 19 20 21
22 23 24 25 26 27 28
29 30 31

U 25 di dicembre hè u 359esimu ghjornu (u 360esimu ghjornu s'è l'annata hè bisesta) di u calendariu gregorianu.

Evenimenti[mudificà | edità a fonte]

Nascite[mudificà | edità a fonte]

Morte[mudificà | edità a fonte]

Celebrazione[mudificà | edità a fonte]

Feste[mudificà | edità a fonte]

I Santi[mudificà | edità a fonte]

Natale.

Si festighjeghja a nascita di Ghjesù.

Sì Pasqua hè una festa istituita da i Ghjudei è adattata a à nova religione, Natale hè a più anziana di e feste sputicamente cristiane. Hè stata decisa da a Chjesa latina à u seculu quartu. A prima data sicura hè quella di 336. Pè a Chjesa d'Oriente, a festa di u 25 dicembre hè stata intrudutta in Antiocca versu l'annu 375 è in Alessandria versu l'annu 430. A Chjesa greca celebrava a nascita di Ghjesù à l'Epifania, u 6 ghjennaghju. Quandu e duie feste sò state ritenute da a liturgia, quella di u 6 ghjennaghju hè stata riservata à a cumemurazione di l'adurazione di i rè Maggi. A' u seculu sestu, anu permessu à i preti di dì trè messe, una à mezanotte, una à l'alba, è una à l'ora abituale dopu à u cantu di Terza.

U Natale, "le Noël" in francese, "Christmas", o festa di u Cristu, in inglese, "Veihnacht", o notte sacra, in alemanu, hè sempre stata una festa di gioia cù una massa di manifestazioni pupulare. Ghjè San Francescu d'Assisi chì, u primu, hà fattu un presepiu in chjesa per riprisentà u misteru di a Natività.

Altri usi sò assai più anziani è di urigine pagana per via chì Natale currisponde cù u principiu di l'invernu festighjatu in tutte e religioni antiche. L'ufferta di u viscu vene da i Galli, a decurazione di u ghjalicu vene da i Germani. In Corsica, l'incantesimi trasmessi a notte di Natale, venenu da nanzu à u Cristianisimu, ancu sì i preti ci anu intruduttu l'invucazione à Ghjesù è à Maria.

"Ancu l'usu di u focu natalecciu hè d'urigine pagana. Qualchì pochi ghjorni nanzu à Natale, i zitelli andavanu à ricoglie legne secche o à taglià gamboni verdi. A vigilia, i più chjuchi facianu l'ultima cerca pè e case: li davanu una legna di a pruvista per l'invernu, un carculellu d'accendime, una bracciata di pali à fasgioli diventati troppu corti, o un cantellacciu. I più grandi ammuntichjavanu issu legname è, à l'annuttà, ci mettianu focu. U picciafocu affaccava à a corsa da a casa a più vicina cù una scheza di deda infiarata. In u sciappittime furibondu, e fiare leccavanu i gamboni verdi, fendu cullà in u celu bughjosu nuli di calisgine. E' i zitelli stridavanu: "e sdreie! e sdreie!".

Etimolugia: I primi tempi di u Cristianisimu, u latinu "dies natalis", chì vole dì "ghjornu di a nascita", era interpretatu pè i martiri è i santi cum'è "ghjornu di a nascita à a vita eterna". Si trattava dunque di u ghjornu di a morte. Più tardi, a parulla Natale hè stata data cum'è nome à i zitelli nati u ghjornu di Natale, o per ricurdà a nascita di Ghjesù. In u 1981, in Corsica, venia à u 18èsimu rangu di i nomi maschili. Era quellu di 9 omi nantu à 1000.

Casate: Natali, Natalini, Natalucci, Nataloni, Nadini.

Nomi: Nacha, Nat, Natacha, Natala, Natale, Natalène, Natalia, Natalicio, Natalie, Natalina, Nataline, Natalinu, Natalio, Natalis, Natascha, Nathalia, Nathalie, Natoulia, Nattie, Nelig, Nettie, Netty, Noël, Noéla, Noéla, Noèle, Noélie, Noëlla, Noëlle, Nouel, Nouela, Novela, Novella, Nowell, Tacha, Tali, Talie, Velia.[1]

In Corsica[mudificà | edità a fonte]

Ligami[mudificà | edità a fonte]


I mesi di l'annu
Ghjennaghju - Ferraghju - Marzu - Aprile - Maghju - Ghjugnu - Lugliu - Aostu - Settembre - Uttobre - Nuvembre - Dicembre