Viaghju in Ascu

À prupositu di Wikipedia
U Viaghju in Ascu, in l'edizione di A Muvra di u 1936

U Viaghju in Ascu (u sottutitulu n'hè "A cuccagna di Bazzicone") hè statu scrittu da Antone Leonardu Massiani (1816-1888) di Nuvella, di u quale hè stata l'opara principale. Hè una puesia comica, cumposta da 114 terzine. U Viaghju in Ascu hè più cunnisciutu per via di u so sottutitulu: A Cuccagna di Bazzicone. U Viaghju in Ascu hè statu publicatu per a prima volta in "Il Pescator di Chiaravalle", un ghjurnale bastiacciu, in circa 1886. Hè statu stampatu dopu in a rivista "U Fucone", in u 1926. Infine, u Viaghju in Ascu fù publicatu in a rivista A Muvra, in u 1936.[1] U pueta di Nuvella ci conta in u Viaghju in Ascu u so viaghju in u paese d'Ascu, accumpagnatu di u so sumere Bazzicone. L'usi di l'abitanti d'Ascu di l'epica sò discritti di manera ridicula, ma senza gattivezza. U puema hà avutu moltu successu in Niolu, in Balagna è in u Ghjunsani.

Eccu cum'ellu u discrive e "Terzine di u duttore Anton Leonardu Massiani di Nuvella", l'Almanaccu di A Muvra, in a so edizione di 1936:

« Autore di ste belle terzine, capu d'opara di u nostru dialettu, fù un medicu di grande fama in tuttu u Canale ed in Balagna, pruvidenza di i povari è puntellu di u so riccu casale di Nuvella.

Morse in stu paese cinquanta cinqu'anni fà, dopu avè publicata varie lodi religiose chì si cantanu anc'avale in chjesa, essendu state appruvate da l'autorità ecclesiastica.

Ma u so nome rimbumbarà in Corsica è altrò per un longu avenire grazie à u so immurtale Bazzicone, duv' elli sò ben' descritti l'usi aschesi di cucinà, di dorme è di marità si.

L'almanaccu U Pescatore di Chiaravalle hà publicatu, mezu seculu fà, ste terzine, ma belli pochi devenu esse, in e suffite pulvarose, l'esemplari di sti preziosi libriccioli, postu chì n'emu vistu una rivista corsa, L'Altagna, stampà un testu di Bazzicone tanta scrucifissu chì facia pietà.

Speremu dunque sta nova edizione ben accolta da i numerosi Corsi, amici di a so parlata, sparsi in u mondu intieru. »


U Viaghju in Ascu (A cuccagna di Bazzicone)[mudificà | edità a fonte]

(dialettu Nuvellese ed Aschese)

Caru amicacciu, vogliu racuntà ti,
Per caccià ti a picondria, un tal successu
Ch’averei da le rise à smansillà ti.
Anch’eiu, quand’e ci pensu da me stessu,
Mi ne techju di risa, è credi puri
Chì 'ssa cosa m’accade bell’à spessu.
S'è tù fussi un tupichjulu ind’un muru,
Quandu da le gran’ rise mi cummaccu,
Rideristi ancu tù, ne sò sicuru.
Avà, fà ch'è tù dica: "Per Diu Baccu !
Ride mi voli fà prima di l’ora.
Rideraghju, ma parla, apri 'ssu saccu.”
Ed infatti, è cusì, vegu chì à st'ora
Sempre in cianfornie mi ne sò passatu,
Ma avà cumenciu senza fà dimora.
St’etima passata, sò cullatu
Per andà in Ascu, quella "conca d’oru",
(Chì la chjamò cusì, lu sia allupatu !)
M’era mutatu cum’un gran’ signoru
Chì avia da ghjunghje in casa principale
È vulia andà ci cù qualchì decoru.
Quand’e cullava pe lu fiuminale,
Cumenciu à sente quellu stizzu aschese
Tuttu passante chì l’ingulliu male.
Infine è in somma ghjungu à lu paese,
È quì n’avemu la prima stazione :
Mi pianta lu sumere ad arechje tese,
Un sumere chjamatu Bazzicone
Chì ci vulianu i cani à fà lu move;
Eccu lu à capu rittu in attenzione.
Pricurgu: Ze ! Nunda. Cumencia à piove.
È piove à veru ! Ze ! Ma Bazzicone
Face fossi cù i pedi è ùn si move.
Stava pe scavalcà, ma un zitellone
T’affacca à l’ispensata, è lu sumere
Volta pitendu; eiu cascu da l’arcione.
Sentu di: "Hi ! Hè cascatu lu frustere !
Hà spavitu a sgiò fera Osciu Ghjuvanni !
Hè bonu anch’ellu à spavichà le fere!”
Cinque o sei vechje di più d’ottant’anni
Ghjunghjenu in fretta per prestà mi aiutu,
Dicendu: "Lu scarica Osciu Ghjuvanni !"
Ti possu dì chì falavanu à nutu
Perchè l’acqua curria à fossu pienu,
Sicchè d’alzà mi era ghjà risolutu.
Mi rizzu crosciu è carcu di chjacchenu,
Chì perfinu n’avia piene e borse;
Poi chjappu à Bazzicone pe lu frenu.
À quelle vechje ch’eranu cuncorse
Dumandu di la casa d’Orsatellu.
Ma ci ne hè dui ed elle stanu in forse.
— Qualessu dite? Lu vechju o lu zitellu
— Di vechju, li risposi, ùn ne cunnoscu.
— Tandu pichjate chì u so usciu hè quellu.
M’incammingu, ma azezu cum’un toscu.
Nè dissi "gramarzè" à quelle vichjacce:
Feci da scrianzatu, a ricunnoscu.
Facciu si d’arruchjà quelle chjassacce
È m’intufongu in casa di l’amicu
Scuzzulendu mi pedi, vita è bracce.
Trovu un bancale scuparchjatu, anticu,
Pien’ di cusciali vechji è calzittoni,
È curpittacci chì ùn valianu un ficu,
Muzzinacce ùn sò quante è più calzoni,
È calzittacce rosse è scarpittacci,
Bunillacce, ambustacce è scambaroni.
Mi lasciu in "statu quo" tutti 'ssi stracci,
Collu una scala à trenta cavichjoli,
Trovu una vechja è dui zitellacci.
"Dite mi, o mammazì, què sò figlioli
È voi mamma d’Orsatellu, hè vera ?
‘Gnorscì, o caru, è in casa simu soli.
Sò à le bestie Orsciatellu è la mugliera,
Ma ùn cungiurate, o caru, chì averemu
Per allughjà ne à voi è a voscia fera.
U più ch’e piengu hè chì lettu ùn ne avemu,
Ma v’ammullizzaremu à lu zigliare.
Or fate, o caru, chi v’accunciaremu.
Passa prestu una notte. Ma mi pare
Vò sgiate bellu crosciu è inchjacchenatu
Apprunpinquate vi à lu fuculare. "
Mi vultuleghju è scaldu d’ogni latu.
È intantu mammazia m’arrega un zanu
Pien’ di pan’ di seale sbrisgiulatu;
Un cuchjare è un tinellu mi dà in manu,
Sicchè credu manghjà latte è brucciatu
È fà cena da gran capitanu.
Eppo mi dice sta vechja garbata:
“Tazzate a voscia suppa ed eiu fideghju
A noscia carne s’ell’este allinata."
Caru amicu, si và di male in peghju:
Mette a manu a vechja ‘nd’u paghjolu
È chjappa per un cornu un capu d’eghju,
Li sciacca un morsu è stinza : "Què, figliolu,
‘Ogna ch’ellu merezi ad esse cottu. ”
Poi torna à mette à bolle u capriolu.
U cuchjare, u tinellu è lu biscottu
Ritirgu, eppo li dicu : “O mammazì,
È di l’uscime ne sò pocu ghjottu.
S'è vo vulete faremu cusì:
Date ch’e m’arrustisca un coppiu d’ove,
S'è vo n’avete. — L’avemu, ‘gnorscì. ”
Videndu ch’ell’atrachja è sempre piove,
Falgu è facciu entre in casa à Bazzicone
Intantu chì mammazia riguari l’ove.
Tornu, ed ella hè calata à lu fucone
Cù un gran’ toccu di deda in manu accesu
È frighje l’ove drentu un pignulone.


"È vi frighju cù u buttiru chì aghju intesu
Chì tutta a signuria ne face usu.
— Per quessa, dissi, o zì, ùn m’avete offesu. "
Ciò chì mi face fà gattivu musu
Salisce l’ove cù la salimoghja
È per vultà le si serve d’un fusu.
Poi stà di capu sopra la frissoghja,
È, da lu fume, affacca una burrasca
Di lacrime è di mocci, è ùn si stoghja.
— "Essochè l’ove ùn valenu una tasca
S’ùn sò vultate, o caru, ùn hè cusì ne ?
— Eiu dissu : "Umbèh ! Secondu ind’ella casca."
Fin quì stà ad ochji aperti, ma, à la fine,
I strigne pè lu fume è tre candelle
Vanu à frighje cù l’ove, e puverine.
Ghjà scumbuglià mi sentu le budelle
È li dicu: "Ùn ne magnu di vultate.
Pigliate mi ne un coppiu fresche è belle.
Parte è l’arreca in quattru spalate.
È pongu ad arrusti, ma à dì la schietta
Falonu à l’otre appena allumacate.
Mi stoghju è chergu à beie à zia Marietta.
Mi porghje una cochjaccia mullizzosa
Ch’era appena squasciata cù l’accetta.
— "Ùn vulete furzà qualchì altra cosa ?
Un coppiu dove, o caru, hè troppu pocu."
Ma ringraziu la vechja generosa.
— "Date capu à i zitelli; à tempu è à locu
Daremu à 'ssu sumere qualcusella."
Allora zia pone a carne à u focu.
Parte è piena mi porta una tinella
Di lezine è di buchje di castagna:
— "Date la à a voscia fera, a tintarella."
A falgu à Bazzicone ma ùn ne magna.
Allor' li dissu : “ Caru Bazzicone,
Scurdaremu ci più di sta cuccagna ?
Pudia dì chì la bestia è lu padrone
L’avaria allughjati mammazia,
È s’ella a disse, infatti avia ragione
Stalla, taula, lettu è pulizia,
È passatempi di tutte le sorti.
Chì serve à dì ? Chì ci pò stà., ci stia
Bazzicone mi guarda ad ochji torti;
Pare ‘lu vogua di: "Ch'è tù sia cecu !
Sò què le case duve tù mi porti ?
— Ùn guardà, li dich’eiu, cù l’ochju biecu,
Scumporta pè sta volta, è ti promettu,
Ch’acceghi pur’, s’in Ascu più t’arrecu !
Ne sapia più ch'è mè, tù, puverettu
Stasera, quand'è tù m’hai strambagatu,
Fù per lizzione, micca per dispettu.
Bon prò mi faccia ! Ùn aghju prufittatu
Di i cunsigli di chi hè statu in Ascu,
È un sumeracciu rn’hà capacitatu.
Ch’e resti seccu quandu più ci cascu !
O asgiu di me casa, quantu vale !
Aghju ragiò, per Diu ! S’è’mi n’infrascu !"
Eccu chi mammazia fala pè e scale
Dicendu: "Essochè! Avà v’ammullizzaraghju !"
Poi si carca di stracci à lu bancale.
Mi ne collu di sopra à capistreghju,
Pensendu à la mio cena è à la nuttata,
Cù l’umidu à le carne, ch’hè lu peghju.
Eccu à zia; colla di cenci insumata,
I lampa in terra è l’acconcia talmente
Ch’ùn hè più acconcia manc’un’insalata.
— "O rnammazì, or finalmente,
Pigliate vi un mumentu di riposu;
V’aghju messu in brattesca roba è ghjente !
Avà, cusì, ci dormu cum'è un sposu !
(Ùn dorme peghju manc’un cundannatu !)
Ùn dubiate ch’ùn sò tantu vizzosu ! ”
— "Giacchì lu sposu m’avete amintatu,
Dumane, disse zia, ci este un gran vede
Chì s’hà da fà un’ingran parentatu.
Sò ghjente asgiate è ùn si pò mai crede
L’ingran roba ch’ell’hanu imbullicatu,
Chì un’à l’altru ùn la vole cede.
Duie volte lu fornu hanu imprudatu,
Senza le noce ch’ell’hanu à mizini,
È fichi è amandule ch’ell’hanu cumpratu,
Hanu invitatu luntani è vicini,
Ma li frusteri sò li priferiti,
À i fichi bianchi è à l’amanduli fini.
Essochè ! Avete l’ochji ingrufuliti;
Megliu è à cruccà si chì si zitellacci
Senza me stanu sempre impeuriti !"
Si ne parte ; ed eiu puntu quelli stracci
È li facciu piglià lu traucchettu
Per serve à Bazzicone di piumacci.
M’arrembu ped’à focu, cun truppettu
Sottu lu capu, è, cum'è Diu vole,
Ciprianu m’achjappa è tene strettu...
Mi discetu ch’hè ghjornu è vegu u sole
Per quellu purtellacciu zuffillatu,
Chì spimpilleghja per quelle pughjole.
M’affaccu fora è vegu da ogni latu
Ghjente in sullaccaria pè lu festinu,
È omi è donne, ognunu incurdazzatu.
È chì và à riguarà lu carabinu,
Chì razzeca la scaglia à la pistola,
Chì sbusinca le borse è chì u taschinu,
Chì scuzzuleghja la caramagnola,
Chì n’appiccia lu fiucchettu à la barretta,
Chì strigne u stumacale à la figliola.
Intantu cumparisce zia Marietta
È mi dumanda: "Essochè ! Ete durmitu ?
— D’incantu, li rispondu ; ùn l’avia detta ?
"Ma le mutende, mezu insunnulitu,
Vulia allatà è di sottu sò cascate,
Sicchè aghju fattu cum’un ribambitu."
— Essochè ! Ùn preme; ùn v’aguainate !
N’hanu vistu campagne è pè scia scala,
Ben molte volte ci sò trapughjate."
Dich’eiu: "Ùn femu cum'è la cigala
Chì canta sempre senza fà faccende
Ma dopu guarda chì colla è chì fala.
"Ind'è noi, si magna casgiu à le merende,
E bestie ùn ne miremu, sicchè allora
Chì ne vole magna ci vole à spende !
"M’avia dettu Orsatellu chì à tutt’ora,
Avessi da cumpra brocciu è furmagliu,
Cullà si in Ascu senza fà dimora.
"Sò dunque apposta quì è, s’ùn mi sbagliu,
Per fà la mio pruvista ci averete
Ma ùn bramu esse servitu da canagliu.
"Di casgiu dunque mi ne metterete
Quaranta picce primaticciu è bellu,
È trè picce di brocciu sceglirete.
"Dentru e mio narpie ci sarà un spurtellu
Per mette u brocciu: alò ! Femu 'ssa somma
Ch’e vada anch’eiu à vede fà 'ss’anellu."
Si fece è si pesò ogni cosa, è in somma
Fuiu sbrigatu, ma, per dì lu veru,
Ci volse quasi quant'è piantà Roma.
D’andà mi ne à la casa avia penseru,
Sicchè punia l’umbastu à Bazzicone
È à u parentatu ùn ci pensava un zeru.
Ma sentu in piazza stu grau bucettone:
"À noi parenti !" Allora eiu escu prestu
Per vede l’usu aschese di a funzione.
U primu chì mi vede: “ Ecc’un furestu !
Dice à l’altri parenti è, mantinente,
Fuiu chjappatu in folla lestu, lestu.
Andaiu anch’eiu cù tutta quella ghjente
À piglià la spusata chì aspittava
Nantu a so porta à bracciu à unu so parente.
Avia una scufia chì appena li stava
In punta di lu capu, è una fascetta
Di stofa rossa è trecce imbuglinava.
Di scarlatta a più fine una ghjacchetta
Cù le maniche verdi, è, à l’ariciali,
‘Gnicosa prufilatu di trinetta.
Tutti sfarenti avia sette scurzali
Una runchina di pannu turchinu,
È calze rosse à modu di stifali.
Unu di li parenti stà vicinu
Cù una curbella piena di canistrelli
Fatti di mele aschese biancu è finu.
Ùn li spendenu micca à li zitelli,
L’infilanu à le bracce di la sposa
È li ne danu à u collu dui pendelli.
Allora parte tutta maestosa,
In mezu à li parenti. Ma arrivati
Ind’un chjassu n’aspetta è si riposa.
Un suppulu dopu, d'eccu ci affaccati
I parenti di u sposu à l’altru chjassu,
È tutti à tempu gridanu infucati:
— Ben truvati parenti !" È cun fracassu
— Ben vinuti parenti !" Rispundimu.
— Vulete guerra o mette l’arme à bassu ?"
Dice lu sposu : «Essochè ùn venimu
A guerreghjà, ma a piglià la spusgiata,
È à li parenti in pace la cherimu."
— Tandu, in pace la sposa scia dunata !
Ognunu grida à tempu : "Evviva i sposi !"
È i fucileri, facenu sbarrata.
Lenta e bracce la sposa è li melosi
Sperpuglia in quellu chjassu; è li zitelli
I s’arrunfianu tutti fangagliosi.
Fattu avarianu ride li spurtelli
Tampilendu si quelli muscuviti,
Cum'è dentru a vinaccià li purcelli.
Intantu, li parenti tutti uniti,
Si và à la chjesa cù i sposi à la testa.
Fattu l’anellu, poi simu surtiti.
In piazza o in chjesa nimu più si resta;
À la casa si và di lu spusatu
Duv’era priparata la gran festa.
Affaccavanu allora da ogni latu
Quelle donne cù dui piatti ognuna,
Carchi di granu è risu imbulighjatu.
Basgiavanu la sposa ad una ad una;
Spachjendu un piattu in grembiu è l’altru à dossu
Dicianu: "O cara, Diu vi dia furtuna !"
Era di li derdani è di ùn possu
Si li sette ‘rembiali funu pieni,
Ma possu dì chì fù un affare in grossu.
S’esce à la fine di quelli chjaccheni
È in casa di lu sposu s’entre tutti
Ad incurdà tanti curghjoli leni.
Hè vera, sì, chì ci era pochi frutti,
È filone per beie, ma ch’importa
Chì nisunu ci escia à denti asciutti:
Di casgiate, cuciole, brocciu è torta
N’era piena una madia è carcu un lettu.
Eppo piena altressi più ch'è una sporta.
Per tene à mente ciò ch'è fattu è dettu
Fù in quella calcapiccia d’affamati
U capu ci vurria di Macumettu.
Eiu chi stava cum'è l’impiccati
Mi licenziu da tutti in generale
Lascêndu li mi mezi abbagliacati.
Incuntraiu falendu pè le scale
Vinti è più donne cù e so sechje spachje,
È mi scappò: "‘nde ! Soga hè carnavale !"
— Essochè !! Voi n’avete patarachje !
Rispose una di quelle. Voi, o amicu,
Site statu à la scola di e curnachje.
"Ancu avete sciupatu più ch'è ùn ficu,
Era cosa vo ùn fussite si ingratu;
Ma site scrianzatu, è tantu un dicu !
"In Ascu, quandu c’este un parintatu,
Accumpagnanu a sposa à la funtana
Tutte le donne di lu vicinatu.
"À voi vi hè parsciuta cosa sciana.
Ma noi vulemu tene li nosci usi
Finchì u sole ùn affacca à tramuntana !»
Stancu di stà in Ascu à appinzà fusi,
Pigliu u sumere è partu risolutu
D’ùn turnà ci mai più. Or tu mi scusi,
Caru amicacciu, è intantu ti salutu.

Note[mudificà | edità a fonte]

  1. P. 117-121.

Referenze[mudificà | edità a fonte]

  • L'Almanaccu di A Muvra, 1936