Sardu campidanesu

À prupositu di Wikipedia
(Reindirizzamentu da Sardu campidanese)

U sardu campidanesu (o sardu campidanese) hè una di i dui principali lingui (luguduresu è par appuntu campidanesu) di a macru-lingua sarda.[1] U codici ISO 639-3 attribuitu da l'UNESCO à a lingua campidanesa hè "sro".[2]

U campidanesu hè parlatu in a parti centru-miridiunali di a Sardegna, in una rigioni bedda più vasta ch'è u Campidanu giugraficu. Hè a varietà urighjinaria di un'aria ind'eddi stani circa 975.000 parsoni, di i quali guasi a mità ricadenti l'ariali cagliaritanu, sediu d'immigrazioni tantu interna, da parechji rigioni di l'isula, ch'è esterna. Sicond'è una ricerca di u 2006 di a Rigioni Sardegna u campidanesu hè capitu da circa 942.000 parsoni (u 96,9% di i residenti) è parlatu da circa 670.000 parsoni (u 68,9% di a pupulazioni). Solu u 3,1% di i residenti ùn avaristi alcuna cumpitenza in campidanesu.[3]

Carattaristichi[mudificà | edità a fonte]

In u duminiu di u sistemu linguisticu sardu i varianti campidanesi sò cunsidarati i più innuvativi, quiddi veni à dì chì mostrani elementi maiò di distanza da u mudeddu latinu classicu. Sicondu parechji studii 'ss'innuvazioni sariani stati favuriti da i cuntatti di a cità di Cagliari incù u centru di a penisula, par altri pudariani essa attribuiti à un sustratu etnicu paleumediterraniu menu vicinu à u latinu di i pupulazioni miridiunali, chì avaristi incausatu una evuluzioni diffarenti di u latinu vulgari rispettu à u luguduresu. In effettu, i disinenzi di a varianti sittintriunali sò più simili à u tuscanu, quiddi di a varianti miridiunali à altri varianti latini di pusizioni estrema miridiunali: un asempiu evidenti sò l'esiti di a terza diclinazioni latina innanzi "e", cumuni à u salentinu, calabresu, sicilianu, purtughesu (è ancu à u grecu mudernu). Un'antra intarpritazioni hè quidda chì assuciaria parechji carattari particulari di u sardu miridiunali à certi elementi ghjà prisenti in u latinu pupulari introduttu da i ligiunarii rumani è parciò distanti da u "coevo" latinu cudificatu d'usu cultivatu è litterariu (par asempiu u trattamentu particulari risirvatu in i dialetti miridiunali à a "L" etimulogica in pusizioni intervucalica).

Par contru, a currispundenza di parechji elementi di u sardu sittintriunali incù u latinu classicu pudaria truvà spiigazioni micca in una intensa latinisazioni pricoci di i rigioni interni di l'isula è dunqua in a cunsirvazioni di i tratti linguistichi cusì acquisiti, ma piuttostu in una latinisazioni più tardiva. Chì un latinu cultivatu, d'usu ecclesiasticu, hè statu introduttu in u cuntestu di a cristianisazioni di l'internu di l'isula.

À u so internu u diasistema campidanesu prisenta un' omugeneità maiò rispettu à u gruppu luguduresu-nuoresu par mutivi giugrafichi, ancu s'eddi si prisentani parechji diffarenzi lucali in l'arii perifirichi. U duminiu campidanesu hè cumunamenti ripartitu in 8 sottugruppi:

  1. miridiunali;
  2. cintrali;
  3. uccidintali o rusticu;
  4. sulcitanu;
  5. sarrabesu;
  6. barbaricinu miridiunali;
  7. ogliastrinu;
  8. arburensu.

Noti[mudificà | edità a fonte]

  1. A lingua sarda : Storia, spiritu è forma, Max Leopold Wagner, à cura di Giulio Paulis, Nuoru 1997, p.41
  2. Lista di i standard ISO 639 da u situ iso.org
  3. Stima nantu à un campionu di 2715 intravisti: Anna Oppo, Le lingue dei sardi Archiviu 2018-01-07 at the Wayback Machine

Fonti[mudificà | edità a fonte]

'Ss'articulu pruveni in parti o in tutalità da l'articulu currispundenti di a wikipedia in talianu.