Santa Divota

À prupositu di Wikipedia
Santa Devota in un mosaicu di stile medievale di l'Ottucentu.

Santa Divota fù una martire corsa, vinirata com'è santa da a Chjesa cattolica. Hè patrona di a Corsica è di u Principatu di Monacu.

Biugrafia[mudificà | edità a fonte]

E reliquie di Santa Divota in a catedrale di Monacu

Santa Divota nascì intornu à u 283 à Lucciana è murì durente una persecuzione à Mariana (Corsica) in u 304. Pocu si sà di a so vita, fora di parechji episodii culligati dirittamente à a storia rumana. Nascì durante a breve ma trimenda persecuzione di Diuclezianu. Tutta a so vita si svolse à Mariana in Corsica.

Divota fù allevata da una balia cristiana. I testi latinu di A Passione facenu referenza à 'ssa zitelllina corsa di Divota:

« puella quaedam nomine Devota, ab infantia christiana fuit in insula quae dicitur Corsica. »

chì si pò traduce di a siguente manera:

« una ghjuvanotta di nome Devota, cristiana dapoi à so infanzia, vivìa in l'isula chì si chjama a Corsica.[1] »

Ghjovana, Divota andava à spessu à pricà à l'appiattu, incù altre cristiane, in a grotta di a Nepiticcia situata in u circondu di u paese di U Borgu.

Cunsacrò a so vita à Diu ma, sempre ghjovana, in u 304, scuparta è dinunciata com'è cristiana (a tradizione ci dice per via d'una spia). À l'epica, a Corsica dipendia da u guvernadore rumanu di a Sardegna, chì si chjamava Barbaru. Divota fù strascinata annantu à i scogli eppo torturata incù u "cavallettu". Divota suppurtò u suppliziu senza a minima pienta. Pare chì Barbaru avissi ordinatu di brusgià ne dopu u corpu. Ma quellu invece fù arrubatu di notte da un certu Grazianu è da un prete chjamatu Benenato, incù u scopu di dà una sipultura cristiana à a ghjovana martire. Divota fù imprighjunata dopu è turturata à morte. Si pensa ch'è u locu ind'ella fù marturiata hè quellu di a cattedrale di Santa Maria Assunta in l'attuale Lucciana.[2]

Diretti in Africa, à causa d'una timpesta funi diruttati versu Les Gaumates, chì face oghje parte di u Principatu di Monacu, in u quartiere di l'Condamina. A tradizione vole ch'è da u corpu di a santa sia isciuta una culombula chì averisti indicatu a via à i dui omini. In u puntu di u principatu in u quale l'imbarcazione incù u corpu di a santa sbuccò, u 27 ghjinnaghju 312, fù truvatu un inusuale rusulaghju fiuritu è, pocu distante, u corpu di Divota.

À listessu locu fù custruita dopu una cappella chì, rifatta è allargata, esiste sempre oghje. U 9 di ghjugnu di u 2003 u principe Ranieri III di Monacu hà participatu à a cirimonia di a Penticosta in a cattedrale di Santa Maria Assunta in Lucciana, in prisenza di u vescu di Monacu è di u vescu d'Aiacciu.

Prete Galletti[mudificà | edità a fonte]

Santa Divota: illustrazione in u libru di prete Galletti di u 1863

Ghjuvan' Anghjulu Galletti, dettu "prete Galletti" ci conta in a so Storia Illustrata di a Corsica, a storia di santa Divota:[3]:

« Santa Divota, siont'è a tradizione chì esiste dapoi parechji seculi ind'è noi, seria nata vicinu vicinu di a cità di Mariana, è averia patutu u martiriu in 'ssa cità, sottu à l'imperatori Diucezianu è Massimianu [...]. Omu si riferisce ancu à u nome di u so paese, Quercus, Querciu, à i ghjorni d'oghje. Infatti, à stu locu, chì avale hè cupertu à vigne, si trova à spessu, scavendu a terra, tistimunianze irrifutevule chì attestanu l'agglumerazione d'una pupulazione in 'ssu locu in i tempi di l'antichi Rumani. »

Storia[mudificà | edità a fonte]

Pasquale Paoli ebbe l'intenzione di pone l'effigia di Santa Divota annantu à a stemma di a Corsica. Scrisse cusì di ghjunghju 1762 à u conte Antoniu Rivarola. A vulia mette non solu annantu à a bandera, ma dinù annantu à l'arme di i so cumbattanti. Ma Paoli ùn a fece finalmente micca. Creò invece un ordine di cavalleria cumpostu da cinquanta Bravi, scelti frà i so cumbattanti i più curaghjosi, chì eranu sottu à a prutizzione di Santa Divota, è purtavanu dinù una medaglia incù l'effigia di Divota.

Cultu[mudificà | edità a fonte]

Divota hè a santa patrona di a Corsica è di u principatu di Monacu. A so festa hè cilibrata u 27 di ghjinnaghju. L'attributi di Divota sò: a palma, a curona di rose, a culombula, a barca, a stemma di u Principatu di Monacu.

A Grotta di Santa Divota[mudificà | edità a fonte]

Da zitella, Divota andava à spessu à pricà in a grotta di a Nepiticcia incù altre cumpagne cristiane. 'Ssa grotta seria statu u locu ind'elli stavanu i primi cristiani. U nome di a grotta face referenza à a prisenza di a nepita. A grotta hè situata à 4 kilomitri di l'antica cità di Mariana, in u circondu di u paese di U Borgu. Hè ancu chjamata avale a grotta di Santa Divota. Ci era in i tempi un grande pilegrinagiu in 'ssa grotta, a mane di u 27 di ghjinnaghju. E ghjuvanette facianu tandu piccule cullane incù perule di vetru, chì eranu chjamate "i paternostri di Santa Divota".

Puesia[mudificà | edità a fonte]

Hè mintuvata Santa Divota in qualchì puesi corsa. Ghjuvan' Petru Lucciardi in particulare li dedicò l'opera di teatru entitulata U Martiriu di Santa Divota, chì cumprende a puesia À i Corsi.

Note[mudificà | edità a fonte]

  1. Baudoin (1933), p. 138.
  2. Baudouin (1933), p. 141-142.
  3. P. 315

Bibliugrafia[mudificà | edità a fonte]

  • Louis Baudouin, Santa Devota, Rivista di a Corsica, Maghju-Ghjunghju 1933, p. 137-142
  • Ghjuvan' Anghjulu Galletti, Storia illustrata di a Corsica, Parigi, 1863
  • Ghjuvan' Petru Lucciardi (1922) U Martiriu di Santa Divota, Parigi : Sucietà Parigina di Stamperia

Ligami[mudificà | edità a fonte]

Da vede dinù[mudificà | edità a fonte]

Altri prugetti[mudificà | edità a fonte]

Fonte[mudificà | edità a fonte]

'Ss'articulu pruvene in parte da l'articulu currispundente di a wikipedia in talianu.