Eduardo Galeano

À prupositu di Wikipedia

Eduardo Hughes Galeano (Montevideo, 3 sittembre 1940 - 13 aprili 2015) hè un ghjurnalistu è scrittori uruguaianu. Hè una di i parsunalità più influenti è stimati di a litteratura uruguaianu. I so libra sò stati tradutti in molti lingui è cumbineghjani ducumintazioni, narrazioni, ghjurnalismu, analisa pulitica è storia, bench'è l'autori stessu ùn si cunsidareghji micca com'è storicu.

Vita[mudificà | edità a fonte]

Galeano in 1984

Galeano hè natu in una famiglia cattolica di a classa media di discindenza gallesa, tedesca, spagnola è taliana. Da ghjovanu Galeano feci varii travagli: uparaiu, pittori d'insegni, missaghjeri, dattilugrafu, casceri di banca. À l'ità di 14 anni vinditi u so prima dissegnu satiricu puliticu à u sittimanali di u Partitu Sucialista di l'Uruguay, El Sol.

Cuminciò a carriera di ghjurnalista à l'iniziu di l'anni sissanta com'è dirittori di Marcha, un influenti sittimanali à u quali cullaburavani Mariu Vargas Llosa, Mariu Benedetti, Manuel Maldonado Denis è Roberto Fernández Retamar. Par dui anni dirighjiti u cutidianu Ebbica è travagliò com'è ridattori capu ind'è University Press. In u 1973, incù un colpu di statu i militari presini u puteri in Uruguay; Galeano fù imprighjunatu è custrettu dopu à fughja. Si stabilì in Arghjintina ind'eddu fundò a rivista culturali Crisis.

In 1976, quandu u rigimu di Videla presi u puteri in Arghjintina incù un sanguinosu colpu di Statu, u so nomu fù aghjuntu à a lista di i cundannati da i "squadroni di a morti"; fughjì dinò sta volta in iSpagna, ind'eddu scrissi a famosa trilugia Mimoria di u focu (Mimoria di u Fuego). À l'iniziu di 1985 Galeano turrò à Montevideo ind'eddu campa sempri avà.

Morsi Galeano u 13 aprili 2015 à l'ità di 74 anni dopu à un tumori di u pulmonu.

Opari[mudificà | edità a fonte]

Galeano in 1984

I veni aparti di l'America Latina (Las venas abiertas de América Latina) hè un'opara d'accusa di u sfruttamentu di l'America Latina da parti di puteri stranieri à parta da u XV seculu à i nosci ghjorna. Mimoria di u focu (Mimoria di u fuego) hè un racontu in trè parti (Genesi (Los nacimentos), Facci è mascari (Las caras y las mascaras), U seculu di u ventu (El siglo di u viento)) di a storia di l'America di u Nordu è di u Sudu. I parsunaghji sò figuri storichi: generali, artisti, rivuluzionarii, travagliadori, cunquistadori è cunquistati chì sò ritratti in brevi episodii chì riflettini a storia culuniali di u cuntinenti. Cumencia incù i miti priculumbiani di a criazioni è finisci in 1986.

Par Mimoria di u focu (Mimoria di u fuego), Galeano fù paragunatu da i critichi litterarii à John Dos Passos è à Gabriel Garcíà Márquez. Ronald Wright scrissi nantu à u Times Literary Supplement: "I grandi scrittori... dissolvini i vechji genari par fundà ni novi. Sta trilugia di un di i scrittori più curaghjosi è raffinati di l'America latina hè di difficiuli classificazioni".

In U ballò ombra è luci publicatu in u 1987, Galeano dinoncia u regnu di u soldu è di u cummerciu in u ballò è si face u difendidori di i valori pupulari di u ballò : ricchezza culturale, imaginariu riccu. Com'eddu a ci dici [[Marcu Biancarelli:

« In U ballò umbra è luci, si facia u cuntadori d’un ballò umanu è pueticu, è subratuttu cuncirnendu u ballò uruguaianu chì ebbi l’idea tosta di duvintà quattru volti campionu di u mondu, ghjuchendusi di i nazioni i più forti. Amaia ‘ssu ballò uruguaianu pà u so propiu talentu, u so stintu perpetuali pà l’azzuffu, ma dinò pà u so carattaru imprivisibuli, i so trabuccati è i so eccessi.[1] »

Libra principali[mudificà | edità a fonte]

  • Spichji (2008) (Espejos)
  • U libru di i stinti (1989) (El libru de los abrazos): una difesa di i dritti di l'omu, citata da Marcu Biancarelli in a so Cusmugrafia.[2]
  • I labbra di u tempu (2004) (Bocas di u Tiempo)
  • Un incertu statu di grazia (incù Sebastião Salgado è Fred Ritchin (2002) (An Uncertain Grace)
  • A testa inghjò (1999) (Patas arriba)
  • Paroli in camminu (1998) (Las palabras andantes)
  • U ballò ombra è luci (1997) (El fútbol à sol y sombra)
  • Vagamundo (1992)
  • A cunquista chì ùn scuprì micca l'America (1992) (El Tigru Azul y Otros Articulos)
  • Ghjorna è notti d'amori è di guerra (1987) (Dias y noches de amor y de guerra)
  • Mimoria di u focu (1982-1986) (Mimoria di u Fuego)
  • A cancion de nosotros(1975)
  • I veni aparti di l'America Latina (1970) (Las venas abiertas de America Latina)
  • Guatemala, un país ocupado (1967)

Riferimenti[mudificà | edità a fonte]

  • Marcu Biancarelli, Galeano, scrittori trà umbra è luci, in Cusmugrafia, Colonna Edizioni, 2011.

Liami esterni[mudificà | edità a fonte]

Noti[mudificà | edità a fonte]

  1. * S’iddu ùn ti piaci Bastia…, testu di Marcu Biancarelli annantu à u so bloggu, 16 lugliu 2015.
  2. Una maravidda trà tutti ‘ssi testi hè u furmidevuli "Libru di i Strinti", sciutu in 1989. À cavaddu trà i cronichi militanti è a puisia, 'ssa publicazioni discrivi centu casi d’inghjustizii è d’upprissioni chì, quantu volti, parlarani bè al dilà di u tarrenu latinò americanu.

Fonti[mudificà | edità a fonte]

'Ss'articulu pruveni in parti o in tutalità da l'articulu currispundenti di a wikipedia in talianu.