Cruci greca

À prupositu di Wikipedia
A cruci greca

A cruci greca (o croce greca) è una cruci furmata da quattru bracci di uguali misura chì si intersecani à angulu rettu.

Sviluppu storicu[mudificà | edità a fonte]

In architittura l'intersizzioni di a navata è di u transettu cunferisci à i ghjesgi un pianu à cruci. Si parla di pianta à cruci greca par i ghjesgi in i quali a navata è u transettu ani listessa lunghezza è si intersecani à mità di a so lunghezza. Altrimenti, quandu navata è transettu sò di lunghezzi diffarenti, si parla di pianu à cruci latina[1].

A pianta à cruci greca è tipica di l'arti bizantinu: u prutotipu è a ghjesgia di i Santi Apostuli distrutta à Custantinopuli, ripresa dopu in Italia duranti l'altu medievu, ma guasgi cumplittamenti sustituita da a cruci latina incù l'avventu di u rumanicu. Un famosu asempiu di ghjesgia à cruci greca d'inspirazioni bizantina hè a basilica di San Marcu di Vinezia.

A pianta à cruci greca fù ripresa in l'Italia cintrali duranti u Rinascimentu, quandu funi custruiti numarosi edifizii à pianta cintrali, pianta ch'è Filippo Brunelleschi ebbi modu di spirimintà in a Sacristia Vechja di San Larenzu è in quiddu capilavoru d'armunia furmali chì hè a cappedda Pazzu. Inspirati da u risultatu funi i frateddi da Sangallo: prima Giuliano rializò a basilica di Santa Maria di i Prighjò à Pratu, dopu Antonio prugettu a ghjesgia di San Biagio à Montepulciano; di listessu periodu sò ancu (attribuita senza cirtezza) Santa Maria di a Cunsulazioni di Todi è u prugettu urighjinariu di Bramante è Michelangelo Buonarroti par a basilica di San Petru in Vaticanu. U Bramante riintrudussi sta tipulugia ancu in u Nordu di l'Italia, induva frà altru dighjà Leon Battista Alberti avia spirimintatu u schema in a ghjesgia di San Bastianu. In i Marche, à poca distanza da u Palazzu Ducale di Urbino è da u locu nativu di Bramante, sorghji à cruci greca in u 1495 u vastu santuariu di Santa Maria di i Steddi annantu à cumuna di Cagli. Un antru asempiu di ghjesgia à cruci greca si pò truvà in u piccula cumuna di Cellere, in pruvincia di Viterbo, induva cumparisci a ghjesgia di Sant'Egidio, più famosa com'è ghjesgia di u Sangallo chèi hè stata prugittata da Antonio da Sangallo I. Incù a ghjesgia di u Ghjesù à Roma è incù a mudifica di u prugettu di San Petru, i sperimenti nantu à u pianu à cruci greca poni essa cunsidarati cunclusi, à traversu l'impiantu di l'armunia rinascimintali in u più praticu mudeddu à cruci latina. Eppuri, duranti u Baroccu, Petru da Cortona rializò a ghjesgia di i Santi Luca è Martina à Roma imprudendu una cruci greca appena allungata; sempri assimilevuli à una cruci greca allungata sò a ghjesgia di San Carlu à i Catinari, sempri à Roma, è a cappedda di a Sorbona, in Parighji.

S'è in l'arti ortudossu è di l'Auropa Uriintali a cruci greca è stata imprudata finu à oghji senza suluzioni di cuntinuità, in u mondu cattolicu uccidintali sta tipulugia hè stata ripresa in seguitu à u Rinascimentu solu uccasiunalamenti.

In ebbica neuclassica, mireta d'essa ricurdata a cruci greca di u Panteonu di Parighji, un impunenti edifiziu custruitu da l'architettu Jacques-Germain Soufflot.

In Corsica[mudificà | edità a fonte]

Apartura in forma di cruci greca in a facciata di a cappedda di Santa Maria di i nivi in Brandu

Ci sò parechji munimenti chì sò stati custruiti fendu rifarenza à a cruci greca. Si pò mintuvà:

  • in a cappedda di Santa Maria di i nevi in Brandu edificata à u seculu VI, ci hè un' apartura in forma di cruci greca i a parti suprana di a facciata.
  • in a facciata uriintali di a ghjesgia San Raineru trà Montigrossu è Avapessa, alzata à u XIu seculu, ci hè in a parti suprana un' apartura à forma di cruci greca.
Apartura à forma di cruci greca in a facciata di a ghjesgia San Raineru trà Montigrossu è Avapessa
  • a ghjesgia San Francescu Saveriu di Monticeddu, chì hè stata edificata in circa 1520 hè custruita sicondu un pianu in cruci greca[2].
  • a catedrali d'Aiacciu, custruita trà 1554 è 1596, didicata à a Verghjina Maria, hè à forma di cruci greca.
  • in Calvi, a maistosa catedrali San Ghjuvanni Battista, custruita in u seculu XIII, hè anch'idda à forma di cruci greca[3]. 'Ssa catedrali fù guasgi distrutta in 1567 par via di a splusioni di un dipositu di polvari d'armi in a vicinanza, ma fù ricustruita trè anni dopu.



Imaghjini[mudificà | edità a fonte]

Riferimenti[mudificà | edità a fonte]

Noti[mudificà | edità a fonte]

  1. A cruci latina hè una cruci furmata da dui sigmenti di diffarenti misura chì si intersecani à angulu rettu, in a quali u sigmentu minori hè circa à trè quarti di u sigmentu maiori.
  2. Marchini 2010.
  3. Marchini 2010.

Da vida dinò[mudificà | edità a fonte]


Fonti[mudificà | edità a fonte]

'Ss'articulu pruveni in parti o in tutalità da l'articulu currispundenti di a wikipedia in talianu.