Catinacciu di Sartè

À prupositu di Wikipedia
(Reindirizzamentu da Catenacciu di Sartè)
U Catinacciu in Sartè

U Catinacciu di Sartè (o Catenacciu di Sartè) hè u più catinacciu celebru di Corsica. U nomu, "catinacciu", veni da a "catena", ch'iddu strascina u penitenti russu. Difatti, u "catinacciu" si referisci, prima, à a cirimonia, a prucissioni, è, siconda, à u penitenti, quiddu chì strascina a catena.

A cirimonia[mudificà | edità a fonte]

U penitenti russu è u penitenti biancu

U catinacciu di Sartè hè una di i cirimonii più anziani di l'isula. A cirimonia si passa di notti, duranti u vennari santu. A prucissioni sulenna cumencia à 9 ori è mezu di sera, annantu à a piazza à a Porta. Tandu s'apri u purtonu di a ghjesgia Santa Maria, è a prucissioni esci à pocu à pocu da a ghjesgia. Duranti a prucissioni, quiddi chì suvitani intonani u cantu di u "Perdono":

Perdono, mio Dio
Mio dio perdono
Perdono mio Dio
Perdono Pietà.
A prucissioni
Davanti à a ghjesgia di Santa Maria

U catinacciu hè vistutu di russu. Hè accumpagnatu di un penitenti biancu, è di ottu penitenti neri. Accantu à iddi, ci sò dinò i membri di u cleru, è i membri di a cunfraterna sartinesa: A "Compagnia del Santissimo Sacramento".

Ùn ci hè ch'è u preti di Sartè chì cunnosci l'identità di u penitenti russu ed hè tinutu da u sicretu di a cunfissioni. À spissu, u penitenti hè calchissia chì hà faltatu di manera gravissima in a so vita è si ni penti. Par essa u catinacciu, ci voli à fà ni a dumanda mutivata, ma a lista saria dighjà cumpletta par dodici anni è podarsi ancu di più. Essa u Catenacciu è suffra par una sera, l'hè nicissariu in u so itinerariu spirituali. Ma ùn si pò essa u Catinacciu cà una volta. Prima di a cirimonia, u penitenti hà passatu a ghjurnata è a nuttata in u cunventu San'Damianu.

Quand'è u Catinacciu hè compiu, a cruci è a catena sò cunsirvati in a ghjesgia di Santa Maria.

U penitenti russu[mudificà | edità a fonte]

U penitenti hè vistutu di russu è porta una cruci chì pesa 31,5 kilò. Ùn si vidini ch'è i so pedi, chì t'hà i vanti annantu à i mani. U penitenti hè scalzu. À u pedi drittu, t'hà una catena chì pesa 14 kilò. A catena hè liata à u pedi di u penitenti russu incù un' manigliu di coghju. Innanzi à 1955, a catena era liata à u pedi di u catinacciu incù una curdetta. Mentri i 1800 metri ch'iddu parcurri, u penitenti casca trè volti duranti a cirimonia, com'è Cristu in a cuddata versu u Golgota. A prima volta, casca in a strada Sant'Anna, vicinu à l'antica cappedda. Casca una siconda volta in Piazza à a Porta. Casca finalmenti una terza volta vicinu à l'antica cappedda Santa Lucia.

U penitenti biancu[mudificà | edità a fonte]

À fiancu à u Catinacciu, ci hè dinò un penitenti vistutu di biancu. Iddu riprisenta Simonu di Cireni, quiddu chì fù ubbligatu da i suldati rumani à aiutà à Cristu à purtà a so cruci. A prisenza di u penitenti biancu hè dinù u simbulu di a frattidanza è a sulidarità umana. Di fatti, duranti a prucissioni di u Catinacciu, u penitenti biancu aiuta di quandu in quandu u penitenti russu à purtà a so cruci.

I penitenti neri[mudificà | edità a fonte]

I penitenti neri

Ci sò ottu penitenti neri in a prucissioni. Ripprasentani i ghjudei. Frà iddi, ci n'hè quattru chì sustenini a statua di Cristu, posta annantu à un linzolu biancu.

Storia[mudificà | edità a fonte]

U Catinacciu hè a più antica prucissioni di Corsica è ricodda à u seculu XIII. A cirimonia fù istaurata à l'epica da i francisani tuscani. A tradizioni cuntinuò mentri u seculu XIV è u seculu XV sottu à l'influenza di i Rè d'Aragona. Si sviluppò da u seculu XVI à i ghjorna d'oghji par via di i cunfraterni.

Citazioni[mudificà | edità a fonte]

Accadi chì U Catinacciu di Sartè fussi citatu in a litteratura è a cultura corsa. Par asempiu in a canzona Sartè di Diana di l'Alba:

Vennari Santu, contr’à u piccatu, U Catinacciu, croci hà purtatu
Santa Maria, ghjesgia maiò, aprarà tutti li so purtò
L’omu farà lu so viaghju è mandarà u Gran’ Missaghju
Pà Cursichedda … Paci eterna … scaccià casticu, dolu è pena.

Da veda dinò[mudificà | edità a fonte]

Liami[mudificà | edità a fonte]