Castagniccia

À prupositu di Wikipedia
Paesi di Castagniccia: Stoppia Nova (paisolu di U Quercitellu, daretu si vede à Ghjucatoghju

A Castagniccia hè una rigione di Corsica, situata in u nordestu di l'isula, assai anziana. [1] Culmineghja à u Monte San Petrone (1767 metri).

Geugrafia[mudificà | edità a fonte]

Situazione[mudificà | edità a fonte]

Vista di A Porta, capitale storica di a Castagniccia

A Castagniccia hè una rigione senza facciata marittima situata annantu à a sponda orientale di a Corsica. Appiccata à i rilievi verdicanti di u San Petrone è di e Caldane, hè custituita da i medie è alte valle di u Fiumaltu è di l'Alisgiani è conta trè regione minore : l'Ampugnani, l'Orezza è l'Alisgiani.

À u nordu è à u punente, e regione minore vicinante di u Casaccuni, di u Rustinu è di u Vallerustie situate in u bacinu virsante di u Golu sò qualchì volta dinù inglubate in a Castagniccia. Formanu d'altronde incù l'Ampugnani è l'Orezza e cinque pieve, ragruppate cusì chì anu sempre intrattenutu relazione assai strette è anu ghjucatu unu rollu fundamentale in a Storia di a Corsica à u seculu XVIII, ancu s'è omu ùn cunnosce micca l'origine esatta di 'ssa dinuminazione.

A Castagniccia hè spiccata da u mar' Tirrenu da cinque regione minore chjamate pieve di marina (o ancu Castagniccia marittima chì assicureghjanu una sputica cuntinuità à u livellu di u paisaghju sin'à a piana : da u nordu à u sudu a Casinca, a Tavagna, u Moriani, u Campuloru è u Verde.

À u sudu di a Castagniccia, à u pede di l'altru virsante di e Caldane, si trovanu trè regione minore cuperte da machja è di castagni in masgere annantu à e valle di a Bravona è di u Tavignanu : u Boziu, a Strinse è u Gaghju.

Territoriu[mudificà | edità a fonte]

A cappella Sant' Antone in Lutina, in l'Ampugnani

A Castagniccia hè cumposta di i territorii di trè regione minore per unu tutale di 38 cumune. 'Sse regione minore sò, da u nordu à u sudu :

Ampugnani

Orezza

Alisgiani

Rilievu[mudificà | edità a fonte]

A Castagniccia hè una rigione muntagnosa situata à un'altitudine media di 1000 metri, in u Diquà da i Monti è in a parte matticciosa di a Corsica per oppusizione à u Dilà da i Monti o Pumonte è a Corsica granitica, in u prulungamentu di a catena matticciosa di u Capicorsu.

'Ssu massicciu hè unu bloccu di matticci lustrati edificatu à u terziariu à u mumentu di l'inalzamentu di l'Alpe annantu à unu zocculu ercinianu, di a fine di l'epica primaria. U so culmine hè u San Petrone (1767 metri), in tempi d'una volta chjamatu a muntagna d'Accia. Custituisce a linia di spartera di l'acque di i fiumi Golu à punente è à u nordu è Tavignanu à u sudu, i più longhi di l'isula. E so limite à livante sò a Piaghja orientale è u mar' Tirrenu.

Dutata da una terra fertila è riccu in corti d'acqua, a Castagniccia hè una rigione assai verde è assai buscosa, chì cuntrasta incù e rigione più povari è più aridi di Corsica.

Accessu[mudificà | edità a fonte]

A Castagniccia hè una rigione inchjuvata, accessibile per via di strade assai atturchjate imprudendu à spessu foce di muntagne. L'accessi principali si facenu dapoi :

Territoriu di vita di u Parcu naturale regiunale di Corsica[mudificà | edità a fonte]

Castagniccia hè dinù u nome di unu di l'ondici "territorii di vita" di u PNRC. L'inseme di e 38 cumune di a rigione ci anu aderitu. E cumune vicinante di Porri (in Casinca), Peru è Casevechje (in Tavagna), Pianellu, Zuani, Moita è Matra (tutt'è quattru in a Strinse) cumplettanu l'effettivu di e 44 cumune di u territoriu di vita dettu Castagniccia.

Etimolugia[mudificà | edità a fonte]

A rigione tene u so nome da u castagnu, arburu onniprisente in a rigione. Assai buscosa è ricchissimu in acqua, a Castagniccia, bench'è muntagnosa è difficiule d'accessu, hà cunnisciutu a densità di pupulazione rurale a più forte di Corsica à u seculu XIX. E so ricchezze è a so qualità anu attrattu numerose famiglie. A so econumia era basata annantu à a cultura di a castagna chì salvò bon parechji Corsi di a caristia in un'isula assai povara.

L'abitanti di a Castagniccia sò chjamati i Castagnicciaii.

Storia[mudificà | edità a fonte]

A muntagna d'Accia chì si situava in a pieve di Ampugnani, duminava a rigione. À u nordu di a so vetta si trovanu e ruvine d'una chjesa assai anziana chjamata San Petru d'Accia.

« Hè u prima postu ch'omu sculonna vinendu da Roma per via di u mare è generalmente ghjunghjendu in costa interna. 'Ssa chjesa hè a cattidrale di u viscuvatu d'Accia[2]»

Dopu à avè scunfitti i Mori chì s'eranu ritirati annantu à u monte d'Accia è avè li sottumessi, incù l'appoghju di l'altri veschi di l'isula, u conte Biancu Colonna ottense di fà di u monte d'Accia, u titulu d'unu viscuvatu, sottumessu à l'arcivescuvatu di Genuva è chèi cumprendia trè pieve : Orezza, Ampugnani è Rustinu. Stu viscuvatu fubbe chjamatu viscuvatu d'Accia ; ci architetta a chjesa Santa Petru[3], à u locu dettu "San Petruculu", vene à dì "u picculu San Petru", per oppusizione à u "San Petrone".

In a so bolla di u 20 di marzu di u 1133, u papa Innucente II istituisce u sediu viscuvale d'Accia, cujus sedem constituimus, è aghjunghje chì u nuvella diocese serà furmata da duie pieve, una staccata da a diocese d'Aleria (Ampugnani), l'altra da a diocese di Mariana (Rustinu).

Sient'è Gams, chì cita parechji veschi (Nicolaus, in u 909 ; Riccobonus, in u 930 ; Henricus, in u 1113), forse chì i veschi d'Accia ùn avianu sin'à u 1133 ch'è unu titulu senza ghjuridizione.

U so nome s'impone à parte da u seculu XVII. A "rigione piantata di castagni" si caratterizeghja da e so alte culline à i virsanti operti d'immense castagnete, invece chì annantu à e creste, strinti annantu à elli stessi i picculi paesi parenu di surviglià le. Currisponde à una parte di l'anzianu paese Cortinco.

U castagnu, cugnumatu "l'arburu à pane", prisente in Corsica dapoi u Neuliticu, hè statu assai sviluppatu da i Genuvesi à parte di u seculu XIV. Un'ordinanza di 1584 obbligava ogni campagnolu à piantà quattru arburi fruttivi à l'annu. In u 1770, a castagna ripprisintava 70 % di e culture, addistrendu una certa prusperità è un forte cuncintramentu di pupulazione...

A Castagniccia fubbe unu di i principali fuculaghji di rivolta à l'epica di a guerra d'indipendenza. Era tandu una rigione assai pupulata.

Culla di persunaghji celebri cum'è Pasquale Paoli, a Castagniccia rivendicheghja un'identità particularmente forte. À u principiu di u seculu XXI u sfundamentu demugraficu, principiatu versu 1900, hà addistratu a custituzione d'unu quasi desertu umanu.

Note[mudificà | edità a fonte]

  1. 'Ss'articulu pruvene in parte da l'articulu currispundente di a wikipedia in francese.
  2. Agostino Giustiniani in Dialogu numinatu Corsica, traduzione di l'Abate Letteron in Storia di a Corsica, Descrizzione di a Corsica - Tomu I, p. 39.
  3. Ghjuvanni di la Grossa in a so Cronaca, traduzione di l'Abate Letteron in Storia di a Corsica, Descrizzione di a Corsica - Tomu I, p. 118.

Bibliugrafia[mudificà | edità a fonte]

  • Abate Letteron Storia di a Corsica - Tomu 1, Bulletinu di a Sucità di e scenze naturale è storichi di a Corsica, Stampa è libraria Vv Eugène Ollagnier, Bastia 1888.

Da vede dinù[mudificà | edità a fonte]